În acest interviu exclusiv pentru Flashscore, Jakub Piotrowski vorbește despre transferul său în Italia, despre rolul său la Udinese și despre viitorul Campionat Mondial, unde ar putea juca cu Polonia.
Trebuie să începem cu meciul cu Napoli, în care ați muncit enorm. Un prim gol anulat a venit după ce ai câștigat o luptă defensivă cu Scott McTominay. Mai târziu, ai avut pasa decisivă la un alt gol nevalidat de Nicolo Zaniolo.
Și, în cele din urmă, a fost șutul tău pe care Vanja Milinkovic-Savic, printr-un miracol, l-a respins pe bara transversală. Cum vă simțiți în legătură cu acest meci? Pentru că nemulțumirea trebuie să fie uriașă, în ciuda victoriei.
"Cu siguranță cel mai mare regret este că Vanja a reușit să apere acel șut al meu, pentru că eu cred că a fost o intervenție foarte frumoasă a lui. A fost un pic de noroc, iar alte situații sunt un pic un rollercoaster emoțional, pentru că înscrii două goluri și ambele sunt anulate de VAR. Și știm că uneori o astfel de situație într-un meci se poate întoarce împotriva ta.
Dar ca echipă am reacționat bine, iar acea energie a fost în noi tot timpul, până la finalul meciului. Am meritat acel gol și victoria. Așa că am rămas poate cu un pic de regret din cauza faptului că golul meu nu a intrat, pentru că ar fi fost frumos să termin două meciuri la rând cu un gol. Dar 1-0 împotriva campioanei Italiei are un gust foarte bun - indiferent dacă am marcat sau nu".
"Cuvântul cheie este stabilitatea"
Cu atât mai mult acum când chiar ai un "hat-trick"! Udinese a învins toate cele trei echipe de pe podiumul sezonului trecut: Napoli, Inter și Atalanta.
"Exact, ceea ce înseamnă că avem nevoie de un anumit echilibru împotriva rivalilor teoretic mai slabi. Pentru a face echilibrul și pentru ca punctele câștigate împotriva echipelor de top din campionatul italian să aibă un gust și mai bun, avem nevoie de mai multe puncte împotriva celorlalte echipe. Cuvântul-cheie este stabilitate".
După ultimul meci, media ta în Serie A este de 700 de minute pe gol. Dacă cineva ar ști doar această statistică, probabil că nu sună impresionant. Dar ai un rol diferit față de cel pe care îl aveai la Ludogorets; lucrezi mult mai defensiv, iar poziția ta medie este în propria jumătate. A fost un salt mare să treci de la a bate întregul campionat din Bulgaria la a lupta pentru fiecare punct?
"Cu siguranță, la Ludogorets am avut multe situații create și ocazii de a trage la poartă, de a ajunge în suprafața de pedeapsă. Am dominat și am marcat mult mai multe goluri în acest sezon ca echipă, așa că au existat multe ocazii de gol.
Aici (la Udinese) nu suntem o echipă din primele patru care, precum Inter în acest sezon, marchează multe goluri, așa că aceste situații sunt clar mai puține. Deși cred că în ultimele două sau trei meciuri am avut într-adevăr câteva oportunități, sunt în suprafața de pedeapsă din ce în ce mai des și sunt mai periculos.
Este cu siguranță o mare diferență, dar dorința de a câștiga este în mine tot timpul. Chiar dacă nu câștigăm totul la Udinese, fiecare înfrângere vine foarte greu, pentru că în ultimii trei ani, pentru mine, o remiză era o înfrângere, așa că este o experiență un pic nouă."
Împotriva lui Napoli, întreaga echipă a arătat foarte bine – nu v-ați oprit din presing în ciuda celor două goluri anulate. În plus, jocul tău a părut mult mai curajos decât la începutul sezonului. Este vorba de mai multă încredere, de o chimie mai bună în echipă sau de o cunoaștere mai clară a campionatului?
”Voi începe de la final. Totul a venit odată cu meciurile, cu analiza spațiilor de pe teren. Fac asta constant și învăț, astfel că găsesc mai mult spațiu și un timing mai bun: când și în ce zonă să fac alergarea.
La început a fost, cu siguranță, etapa de adaptare la acest campionat. Cred că am progresat mult. Am lucrat meci după meci pentru că aveam tot mai multe informații pentru a-mi analiza jocul și pentru a anticipa comportamentul adversarilor.
Că am avut șansa să câștigăm cu Napoli? Eu cred că, atunci când ai o atitudine bună, energie colectivă și încredere, poți câștiga împotriva oricui în Serie A. Desigur, unele meciuri sunt mai dificile. Dar atunci când intri pe teren, e 0-0 și poți lupta cu oricine, arătând o prestație solidă.
Cu Napoli, încă din primul minut am intrat pe teren cu o stare de spirit bună. S-a văzut timp de 90 de minute că aveam convingerea că putem câștiga. Repriza a doua a adus multe emoții, a fost un meci plăcut și pentru suporteri. Am avut două goluri anulate, dar am continuat să împingem jocul, minut după minut.”
Rezultatele sunt cea mai bună recompensă. Și din moment ce ați făcut față întregului top trei din sezonul trecut, nu există scuze în meciurile rămase, nu?
"Exact, dar revin mereu la acel cuvânt: stabilitate. Forma trebuie să fie uniformă, echilibrată tot timpul, și nu pot exista prea multe fluctuații de la o săptămână la alta pentru a rămâne aproape de vârf în campionatul italian."
Și îți iei în serios rolul în această stabilizare – pe lângă analizele cu echipa, faci și analize individuale după fiecare meci?
”Am o persoană – acum un prieten – cu care lucrez de mult timp (analistul Przemyslaw Gomulka, n.r.), și lucrăm împreună. Înainte de a începe analiza, el selectează acțiunile cele mai relevante pentru mine, pe care le pot folosi în meciurile următoare.
Uneori luăm ca model jucători de top și anumite comportamente care merită imitate. Analizăm cu siguranță cele mai importante situații o dată pe săptămână. Nu neapărat cele mai bune, ci acele momente în care aș fi putut face ceva mai bine, care se pot repeta și în care o anumită soluție mă poate ajuta.”
Te întreb și pentru că agenda ta nu are prea mult loc, iar tu ai devenit recent tată, deci cred că pot să te întreb deja cum reușiți să vă împărțiți responsabilitățile?
”În prima lună, familia a rămas în Polonia, iar eu veneam doar în zilele libere, când primeam permisiunea antrenorului. Acum sunt cu mine de două săptămâni, iar pentru mine este o perioadă extraordinară.
Ziua trece mai repede; este clar mai multă agitație și mai multe responsabilități. Dar îmi face plăcere, iar eu sunt genul de persoană căreia îi place să fie activă, nu îmi place să stau degeaba, așa că pot spune că în acest moment este chiar foarte bine.
E evident că logodnica mea are un rol esențial. Pentru că, atunci când vine vorba de somn, pentru mine este cel mai important element în ceea ce privește recuperarea și pregătirea pentru meciuri. De multe ori dorm separat pentru a mă asigura că mă odihnesc bine înainte de următoarea sesiune de antrenament și apoi înaintea meciului.”
Colonie poloneză la Udinese
Probabil că aclimatizarea a fost mai ușoară și datorită faptului că îl cunoști pe antrenor... Totuși, nu ai lucrat cu Kosta Runjaic timp de șapte sezoane. Metodele lui s-au schimbat?
”Cred că este pur și simplu un antrenor inteligent, care a trebuit să se adapteze cerințelor acestui campionat. Unele aspecte din antrenamente și din pregătirea meciurilor s-au modificat, pentru că așa cere Serie A.
Acordă mai multă atenție detaliilor din faza defensivă, pregătirii sub presiunea jocului defensiv, pentru că acest lucru este extrem de important în fotbalul italian. Dar în ceea ce privește modul de a gestiona echipa sau de a lucra în cadrul clubului, acestea au fost mereu punctele lui forte.
Ca antrenor, pentru mine nu s-a schimbat prea mult. A evoluat, exact ca un jucător. A devenit un antrenor și mai bun; s-a pregătit pentru acest campionat și s-a adaptat la el.
Nu complet, pentru că nu joacă acel fotbal italian clasic, orientat strict spre gestionarea avantajului. Ca echipă, vrem să atacăm, să facem pressing, iar acest lucru nu s-a schimbat.”
A fost el factorul decisiv în transfer? Știu că Udinese te dorea deja înainte, iar înainte de mutare ai vorbit cu Adam Buka, iar în staff se află și antrenorul Przemyslaw Malecki. Au fost mulți factori care păreau să te împingă spre Udinese.
”Mai este și antrenorul Trukan, încă un polonez. Avem propria noastră mică colonie. Cu siguranță influența antrenorului Malecki și a staff-ului a fost importantă în faptul că am ajuns aici.
Cred că trei sezoane la Ludogoreț au fost ideale. După al doilea eram deja pregătit pentru următorul pas, iar al treilea a fost despre a-mi menține forma pentru o nouă provocare.
Când Udinese a revenit în discuție vara trecută, am avut câteva conversații cu antrenorul. Au început negocierile, dar, sincer, mi-am dorit transferul imediat. Simțeam nevoia unei noi provocări, iar toți factorii au contat.”
Personal credeam că, după acel al doilea sezon în care ai avut cifre incredibile, urma să se producă un transfer. Nu te gândești uneori la ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi schimbat clubul atunci?
”Nu mă pot gândi la asta pentru că pur și simplu nu s-a întâmplat. Au existat încercări, a existat interes, dar nu s-a concretizat. Așa că nu am la ce să mă gândesc, pentru că nu a fost decizia mea în niciun fel. Știam că era un moment foarte bun pentru a schimba clubul, dar nu s-a putut.
Totul depindea de faptul dacă Ludogorets dorea să mă lase să plec, așa că nu am avut ultimul cuvânt ca să pot spune „Nu, eu plec”. Eu am fost cel care a auzit: „Nu, nu pleci”.”
Dar acum ai această nouă provocare și un început foarte bun. Au fost momente în care ai intrat de pe bancă, însă nu ai avut o perioadă în care să nu joci deloc. Îmi amintesc că la Genk sau la Düsseldorf astfel de pauze în timpul de joc te frustrau mult. Dacă s-ar întâmpla acum, când ești mai experimentat, ai fi pregătit?
”Cea mai mare frustrare a fost în Belgia. Am schimbat clubul foarte tânăr, iar în sezonul precedent jucasem majoritatea meciurilor din primul minut la Pogon Szczecin.
Poate că atunci nu înțelegeam că trebuie să aștepți șansa și să continui să te antrenezi. A fost singurul moment în care frustrarea chiar a crescut. La Fortuna Düsseldorf poate că primul sezon nu a fost grozav, dar eram deja mai răbdător și știam ce trebuie făcut.
Acum, nu pot spune că am fost mereu titular din prima etapă, dar cred că, în ciuda acestor schimbări, am arătat că am fost pregătit tot timpul.
Cred că am avut intrări foarte bune și demonstrez constant că sunt pregătit pentru fiecare meci, indiferent de perioadă. E clar că toată lumea vrea să joace din primul minut, iar obiectivul meu este să ajut echipa să câștige cât mai mult posibil.”
Și golul cu Genoa ți-a mai luat din presiune? Nu e deja acel moment al carierei în care un gol îți influențează imediat încrederea pe teren?
”Nu, nu cred că am simțit presiune legată de goluri. Pentru un jucător ofensiv, golul e mereu important, dar eu sunt – să zicem – între roluri. Trebuie să fiu prezent peste tot. Am responsabilitățile mele, dar am și experiența și gustul golurilor din sezoanele trecute, așa că, desigur, îmi oferă multă bucurie, ca oricărui jucător.
Cu siguranță nu a existat frustrare. Știam că ocaziile vor apărea și că voi începe să profit de ele. În meciurile anterioare am avut și câteva șuturi de la distanță, precum situația cu Cremonese, pe care ar fi trebuit să le finalizez mai bine. Așa că știam că acel gol va veni.”
"Polonia poate ajunge la Cupa Mondială"
Vom încheia, așa că e timpul pentru o întrebare mai amplă. Te gândești deja la play-off-ul din martie și la o posibilă participare la Cupa Mondială cu Polonia?
”E bine să ai asta în minte, dar vorbim despre martie, iar acum suntem în decembrie. În fotbal, trei luni înseamnă foarte mult. Nu știi ce jucători vor fi disponibili, cine va fi în formă, nu doar la noi, ci și în cazul Albaniei. Așa că, în privința asta, trebuie doar să aștepți.
Dar există cu siguranță încredere și capacitatea, calitatea jucătorilor de a trece de primul meci, pentru că pe acesta trebuie să te concentrezi. Poate sună a clișeu, dar acesta e adevărul: trebuie să învingi Albania mai întâi, abia apoi să te gândești la al doilea meci din play-off.
Așa cum am spus, mai e timp și vom ști mai multe la finalul lui februarie – ce jucători sunt disponibili, în ce formă se află, iar acela va fi momentul-cheie în care putem judeca ce putem realiza. Dar s-a văzut în ultimele meciuri ale naționalei că putem ajunge la Cupa Mondială. E un turneu special și nu doar eu, ci toți cei care pot fi convocați și-ar dori să ajungă acolo.”
La final, poate nu e o întrebare, ci o urare: anul trecut, după golul tău din primul meci din decembrie, ai mai înscris unul chiar înainte de Crăciun. Așa că, împotriva Fiorentinei, duminică, îți doresc să se repete!
"Vă mulțumesc foarte mult. Sper că așa va fi".